„Liturghie în aer liber“ la Wirsberg

Dragii mei, vă suntem datori cu toții, cei care am participat de curând la întâlnirea anuală a familiilor parohiei, să vă împărtășim câteva impresii, cu gândul de a se naște în voi dorința de a vă alătura nouă și de a gusta din bucuria pe care am trăit-o cu mic cu mare anul acesta în Wirsberg. Locația taberei noastre de vară a fost hostelul din Wirsberg, o comună a districtului Kulmbach, așezat pe o înălțime de 440 m, la marginea unei păduri, dotat cu 71 de paturi, sală de mese, sală de conferință, 3 săli de lucru, teren de fotbal, loc de joacă, loc pentru foc de tabără și două terase în aer liber, un spațiu fascinant în care am petrecut împreună un sfârșit de săptămână minunat.

Tematica pe care s-au axat toate activitățile noastre a fost “În căutarea și descoperirea urmelor Iubirii lui Hristos, în cotidian, în familia mică dar și în familia mare a bisericii”. Aceste urme ale iubirii Mântuitorului le-am regăsit înca de la început, mai exact la sosirea în Wirsberg, în textul duhovnicesc cu care am fost întâmpinați în camerele noastre (“Calea mântuirii este chiar cărarea pe care a mers Dumnezeu Însuși, ca om adevărat, făcându-ni-Se pildă întru toate (Ioan:13,15). Să pornim și noi pe cărarea mântuirii însoțiți de Dumnezeu și de Sfinții Săi , pe care să-I rugăm să ne ajute să-L cunoaștem și să pășim pe urmele lor în căutarea lui Dumnezeu”) sau în decorul sălii de conferință, unde ne-am adunat cu toții, obosiți după o zi de muncă, epuizați de drum si de căldură. După un scurt moment de rugăciune alături de Părintele Teofil Herineanu ne-am adunat ultimele energii și am acceptat provocarea Doinei de a ne prezenta fiecare și a ne exprima așteptările cu care pășim în acest sfârșit de săptămână. Mai apoi am rămas împreună până târziu în noapte, nerăbdători parcă să-i cunoaștem mai bine pe cei de lângă noi.

Întrucât ziua de sâmbătă avea să fie o zi lungă, pe care cu toții ne doream să o trăim cât mai intens, nu puteam să o incepem altfel decât cu rugaciunea de dimineață, în care L-am chemat pe Dumnezeu să coboare printre noi, să ne lumineze mințile și prin iubire să ne călăuzească pașii unul spre celălalt. Au urmat mai apoi frumoase discuții pe grupe de interes despre conflicte soț-soție, conflicte în familie, conflicte în viața de zi cu zi și în parohie, conflicte părinți-copii irascibili, în care ne-am deschis unul altuia și printr-un limbaj al dragostei și al credinței am incercat să găsim împreună soluții la problemele si frământările noastre. Timpul însă s-a scurs mult prea repede și la auzul clopoțelului, care ne amintea mereu de programul bine stabilit și de următoarea activitate, am fost nevoiți să ne adunăm cu toții la masa de prânz. Atmosfera era din ce în ce mai frumoasă, simțeam cum sufletul se îmbogățește prin această deschidere spre cei de lângă noi iar îndemnurile primite aveau cu siguranță să ne fie de folos.

După o masă de prânz copioasă, ne-au stat la liberă alegere unele activități sportive și în aer liber. Astfel, o parte a grupului a ales să parcurgă un drum prin pădure de aprox. 4 km, bărbații au hotărât să joace fotbal pe terenul din spatele hostelului iar unii au decis să se retragă spre odihnă, fiecare în funcție de dispoziție, stare de spirit ori de programul copiilor. După pauza de cafea ne-am bucurat cu mic cu mare de partea creativa a programului, având ocazia de a participa la diverse ateliere de creație.
Precum o terapie prin culoare și credință, cei mici au pictat icoane pe sticlă, rezultatul fiind unul impresionant. Cu multă răbdare și atenție, o virtute rară în generația actuală, copiii L-au pictat pe Sf. Stelian după un șablon pus la dispoziție de către coordonatorul de grup.

Adolescenții au avut ocazia de a crea și decora măști din ghips, având ca tematică “purtarea de măști în viața de zi cu zi”, o tematică bine gândită, având în vedere perioada vârstei lor, când majoritatea tinerilor și nu numai încearcă să-și muleze sufletul în funcție de sufletul pe care îl are in față. Au discutat în grup despre transparență, comportamente diferite, în funcție de împrejurări și stări, despre faptul că suntem ceea ce ne fac sa fim cei din jurul nostru. Masca, o necesitate, o adaptare sau un joc de teatru?

De spirit creativ au dat dovadă nu doar cei mici, ci și cei mari, care la rândul lor au putut participa la diferite ateliere de creație. Unul dintre acestea a fost pictura de icoane pe sticlă. Întrucât pictura pe sticlă necesită îndrumare din partea unei persoane specializate, parinții au fost intâi informați despre tehnicile de pictură pe sticlă și despre paleta largă de culori, ce poate fi utilizată în acest meșteșug. Prin multă răbdare, precizie, atenție și creativitate, cu gândul poate la imboldul sufletesc al pictorilor iconari, care prin post și rugăciune se pregătesc pentru realizarea unor astfel de capodopere, parinții care au indrăznit să se alăture acestui atelier, au creat minunate icoane, adăugind cu curaj și imaginație propria amprentă.

Un alt atelier deosebit, la care doamnele au fost foarte dornice de a participa, a fost cel de confecționare de papuci de casă din pâslă. După alegerea culorii materialului, a motivelor ce pot fi aplicate și cu ajutorul mașinii de cusut, mămicile s-au delectat în arta confecționării hand-made, descoperind astfel noi forme de exprimare dar și o alternativă perfectă de a face un cadou special cuiva drag.

Un alt grup de mămici, cărora li s-au alăturat ulterior și copii de vârste diferite, au ales crearea unui tablou pe o bucată de scândură, pe care cu ajutorul a zeci de cuișoare, bătute în formă de inimă la o distanță de aprox. jumătate de centimetru, au împletit cu firul de ață după modelul ales. Și această activitate, pe care o găsim sub denumirea de String Art a necesitat răbdare, precizie și multă atenție. Efortul depus a meritat însă din plin, căci si aceste lucrări s-au dovedit a fi foarte reușite. Acest joc haotic al firelor de ață l-am comparat cu drumul vieții noastre, care de multe ori nu parcurge linear. Alergăm zilnic și uităm să ne oprim măcar o clipă să ne uităm în jur. Facem multe și de fapt nu facem nimic, uităm care ne este menirea într-o lume suprasaturată, care ne închide tot mai mult în noi inșine. Prin realizarea acestor tablouri deosebite am înțeles că singura rutină, care pune un pic de ordine în haosul vieții noastre este rugăciunea, acea expresie a iubirii lui Dumnezeu în fiecare dintre noi.

Poate puțin obosiți dar cu o dorință arzătoare de a face ca timpul să stea în loc, simțeam cum razele soarelui iși pierdeau din intensitatea căldurii și cum ne îndreptam cu pași mărunți spre sfârșitul unei zile cu o incărcătură emoțională deosebită. Seara nu am încheiat-o însa cu cina, căci la căldura focului de tabără am rămas laolaltă până târziu în noapte. Și pentru ca seara sa fie una de neuitat și pentru cei mici, nu au putut lipsi pâinea pe băț, delicioasele Marshmallows, cântece la chitară și piesa de teatru “Cenușăreasa”, pusă in scena de cei mari printr-o metodă extrem de minimalistă dar foarte haioasă.

Ziua de duminecă am început-o cu Sfânta Liturghie, avându-l alături de noi pe părintele protos Arsenie Dragan. Ne-am unit astfel întru slujirea lui Dumnezeu, bucurându-ne de glasurile copiilor, care prin vocile lor îngerești și nevinovate ne-au adus parcă mai aproape de cer. O Liturghie a copiilor, trăită cu multă dragoste și emoție. După masa de prânz am bifat și ultima activitate a programului nostru cu “raliul familiilor”, un set de jocuri, în care părinții împreună cu copiii L-au căutat pe Dumnezeu în viața de zi cu zi cu ajutorul celor cinci simțuri.

În încheierea unui sfârșit de săptămână atât de bogat în activităti și trăiri sufletești, ne-am strâns din nou cu toții în sala de conferință și ne-am exprimat fiecare în parte bucuria trăită în aceste zile, concluziile trase dar și tristețea timpului scurs mult prea repede. De asemenea, Doina Filippi, organizatorul principal al acestor minunate intâlniri a mulțumit tuturor pentru implicare, fiecare dupa putere si timp, îndemnându-ne a purta vie această bucurie și a rămâne mereu pe urmele Mântuitorului. O altă amintire frumoasă au fost și micile daruri împărțite la plecare.

Personal, experiența taberei de la Wirsberg, la care am participat pentru prima dată a fost una deosebită iar cuvintele sunt mult prea sărăcăcioase pentru a vă relata cu exactitate ceea ce simt, căci nu veți putea simți și voi la fel. Ceea ce pot însă face este să vă îndemn să mergeți să gustați din acea dragoste și bucurie dar mai ales din acea unitate creata. Eram atât de mulți adunați în pace, trasparenți și deschiși unul față de altul dar și față de toți. Pentru mine a fost o experiență spirituală de neuitat, un har deosebit, care iți înseteaza sufletul și te face să îți dorești să te intorci cât de curând în această stare.
Anca Proksch

Vizitaţi MODULUL RECREATIV al şcolii parohiale pentru a retrăi diferite momente în imagini.