Parohia Ortodoxă Română "Sf. Dimitrie" Nürnberg
Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord
Taina botezului
Botezul este cea dintâi taină a Bisericii Ortodoxe, este poarta de intrare în Creştinism. Prin Botez fiecare credincios devine membru al Trupului tainic al lui Hristos, adică al Bisericii. Această taină se săvârşeşte, de obicei, la 40 de zile după naştere şi este întemeiată de către Mântuitorul Hristos prin cuvintele: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh“ (Matei 28, 19). Pentru Taina Sfântului Botez sunt necesare: o lumânare, certificatul de naştere (copie),prosop mare de şters pruncul, un rând de haine noi (cu care va fi îmbrăcat copilul după Botez). Naşii trebuie să fie membrii ai Bisericii Ortodoxe şi să poată rosti Simbolul credinţei (Crezul). Programarea se anunţă direct la biserică înainte sau după sfintele slujbe.
Taina cununiei
Legătura naturală rânduită de Dumnezeu între bărbat şi femeie deja în grădina Paradisului a fost ridicată la rangul de taină de către Hristos Domnul. Prin participarea la nunta din Cana Galileii Mântuitorul a sfinţit legătura tainică între soţ şi soţie. Sfântul Apostol Pavel ne descoperă prin Duhul Sfânt despre această comuniune: „Taina aceasta mare este, dar eu zic în Hristos şi în Biserică“ (Ef. 5, 32). Pentru Taina Cununiei este necesar: certificatul de căsătorie civilă (copie), mirii să fie membrii ai Bisericii Ortodoxe (să participe la o pregătire religioasă pentru Taina Cununiei: dialog şi spovedanie cu preotul), două lumânări şi verighetele, naşii sa fie membrii ai Bisericii Ortodoxe şi sa fie cununaţi religios (în biserică), să aducă puţină miere sau vin cu câteva pişcoturi din care vor gusta mirii şi naşii. Programarea se anunţă direct la biserică înainte sau după sfintele slujbe.
Taina spovedaniei
Este Taina în care Dumnezeu iartă păcatele creştinilor care se căiesc sincer şi le mărturisesc în cadrul spovedaniei, în faţa preotului duhovnic. Ea are diferite numiri: pocăinţă, mărturisire sau spovedanie, întrucât creştinul îşi mărturiseşte păcatele în faţa preotului duhovnic; al doilea botez, pentru că prin ea se spală păcatele întocmai ca prin Taina Botezului; iertare, dezlegare, pentru că prin ea se dezleagă păcătosul de legătura păcatelor; împăcare, pentru că ne împacă cu Dumnezeu. Spovedania se face ori de câte ori simțim nevoia de a ne elibera conştiința, dar mai ales în cele patru posturi din timpul anului bisericesc.
Taina împărtăşaniei
În Biserica Ortodoxă cea dintâi Împărtăşanie se administrează direct cu Taina Sf. Botez şi cu Taina Sf. Mir. Aceste trei taine au fost şi numite: tainele iniţierii creştine. În Biserica Ortodoxă toţi cei botezaţi se consideră membrii deplini ai Bisericii lui Hristos. Împărtăşania este Sfânta Taină în care creştinii evlavioşi, se împărtăşesc, în chipul pâinii şi a vinului, cu însuşi Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Momentul în care Hristos a aşezat această Sfântă Taină este descris în Sfânta Evanghelie: „Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncați, acesta este Trupul Meu. Şi luând paharul şi mulțumind, le-a dat, zicând: Beți dintru acesta toți, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor“ (Matei 26, 26-28). Înainte de Sf. Împărtăşanie trebuie să ne spovedim,(doar copiii până la vârsta de 7 ani pot fi aduşi direct la Sf. Împărtăşanie), trebuie să postim ( miercurea şi vinerea peste an precum şi cel puţin o săptămână în timpul Posturilor), să ne iertăm cu toți ai noştri şi să fim în linişte sufletească. Înainte de Sf. Împărtăşanie nu trebuie să mâncăm şi nici să bem ceva.
Slujba de parastas
Slujba pe care Biserica a rânduit-o pentru cei răposaţi, după înmormântarea acestora, poartă denumirea de parastas. Parastasele sau pomenirea celor morţi îşi are temeiul în iubirea şi recunoştinţa creştină (I Cor. 13,8). Pomenile îşi au originea în agape, adică mesele de dragoste creştină care însoţeau Sfânta Liturghie, în amintirea Cinei Domnului (Matei 26:26-2). Parastasul se săvârşeşte la soroacele de pomenire individuală şi la cele de pomenire generală a morţilor: ziua a treia, a noua şi a patruzecea dupa moarte, la 6 luni şi la un an dupa moarte; apoi în fiecare an până la şapte ani după moarte. Toţi cei care au adormit şi toţi cei ce trăim în această lume ne aflăm într-o tainică şi mai presus de fire comuniune de viaţă, rugăciune şi dragoste frăţească. Prin această legătură cei vii îi ajută pe cei morţi. Astfel a rânduit dragostea lui Dumnezeu, voind ca unul sa se mântuiască prin celălalt.
Ierurgii
Aceste rugăciuni de binecuvântare se săvârşesc în biserică (molitva mamei la 40 de zile după naştere, sfinţirea vaselor şi a veşmintelor bisericeşti), în casele credincioşilor (sfeştaniile, ierurgiile în legatura cu înmormântarea) sau afară (binecuvântarea ţarinilor, a holdelor şi a fântănilor). Cât priveşte timpul în care se săvârşesc, unele ierurgii sunt legate de anumite sărbători sau date din cursul anului bisericesc, ca binecuvântarea salciei, la Florii, şi a ouălor roşii, la Paşti, Aghiasma Mare, la Bobotează; altele însa nu sunt legate de nici un soroc anumit, ci se săvârşesc oricând este de trebuinţă: sfeştaniile prin case, care se fac de obicei miercurea şi vinerea, dezlegările şi rugăciunile la diferite trebuinţe.
